Sus pe Acele Morarului

21.oct.2012 – echipa: Rocky si Tavi

                                                                  Schita Acelor

               Dupa cum e si zicala: “a treia oara e cu noroc” ne-am propus pentru ziua de duminica sa ne cocotam sus pe Acele Morarului,o zona emblematica pentru muntii Bucegi care iti ofera o imagine superba de jur imprejur: abruptul Costilei, brazdat de vai adanci si greu de abordat – V.Tapului ,V.Urzicii, V.Priponului-partea inferioara – ce prezinta de-a lungul lor saritori si hornuri amenintatoare; aceste vai sunt despartite de creste foarte intersante pentru viitorul apropiat – creasta malinului, creasta frumoasa,etc. Valea Cerbului ce desparte Costila de creasta Morarului,o vale glaciara ce se termina in partea superioara printr-o imensa caldare glaciara strajuita de Cerdacul vaii Cerbului  - un zid imens,lung, aducand cu o cetate medievala –pe o parte,iar pe cealalta,varfurile Bucura si Omul - ce inchide Creasta Morarului.Pe partea dreapta avem impunatorul masiv Bucsoiu ,a carui piramida se inalta spre cer,atingand aproape 2500m,aratand a varf autentic spre deosebire de vf.Omul.Valea ce desparte creasta Morarului de Bucsoiu poarta numele de valea Morarului,ca toate vaile din jurul varfului Omul, si aceasta este tot de natura glaciara,prezentand in partea superioara cea mai rotunda caldare glaciara din Bucegi,apoi aceasta vale coboara in terase glaciare foarte late,avand forma tipica de “U”,pana cand se ingusteaza in partea inferioara ca apoi sa se piarda in padure,dupa poiana din Morar – foarte mare aceasta poiana.Creasta Morarului coboara in padure fragmentandu-se in cateva creste secundare,scurte, dar abrupte,despartite de v. Morarului,v.Bujorilor,v.Comorilor si alte vaioage.

                Cum se poate ajunge la ace? …Exista mai multe variante de apropiere.Prima si cea mai lejera din punct de vedere al efortului depus ar fi coborarea pe creasta de la vf.Omul (se doarme acolo cu o zi inainte,obligatoriu la cort ca sa va pupe ursu :P) pe brana acelor care ajunge fix la baza Acului Mare. A doua varianta o reprezinta Brana Mare a Morarului cu plecare din valea Cerbului,cu urcare in prealabil din Busteni.Brana se parcurge usor,dar mare atentia la iarba ca se poate aluneca. A treia varianta o reprezinta aceeasi brana,dar cu urcare din Valea Morarului (e buna pe vreme caniculara deoarece se urca pe umbra).Acestea sunt variante recomandate vara.Iarna cel mai rapid si cel mai sigur (daca zapada este tasata si pericolul declansarii unei avalanse este redus) mod de a ajunge sus in creasta o reprezinta V.Bujorilor.Vara nu este recomandata deoarece prezinta ruperi de panta destul de mari. Eu am mai parcurs si o alta vaioaga din zona ce m-a scos in creasta,doar ca efortul bataliei cu fratii nostri jnepenii este cam mare si nu recomand nimanui.

                 Sa trecem si la traseul nostru ca am cam lungit introducerea. J.Initial trebuia sa mergem in echipa de 3,dar ora matinala a descurajat-o pe Claudia…zicala corecta in cazul acesta nu mai e: ”cine se scoala de dimineata doarme mai putin” ci dimpotriva ajunge departe,iata deci ca avea un sambure de adevar varianta din popor.Zis si facut,ora de trezire duminica a fost 6.Era bezna afara de nici nu-mi explic cum de m-am trezit asa de hotarat; enervanta alarma totusi ca mi-a curmat visul care era super fain.La 7 hotarasem cu Rocky sa ne vedem jos in bulevard,urmand sa urcam spre caminul alpin. Mai punctual ca niciodata,ajung acolo la 7 fara 3-4 minute si il sun.Se pare ca doar eu am fost asa matinal deoarece cu telefonul meu l-am trezit pe el si a trebuit sa mai stau vreo 20 de minute sa-l astept,ceea ce n-ar fi fost neplacut,dar afara era o temperatura simpatica: -1 grad aratau termometrele.Ma gandesc ca asta-i o mica razbunare pentru intarzierile mele din urma. Nu pun eu la suflet asa ceva si cand ajunge si el ne punem pe mers.Imediat ajungem la caminul alpin si apoi urmam poteca pana in Poiana Costilei,urmand sa intram de acolo pe traseul de vf.Omul prin V.Cerbului.Cerul s-a luminat si e placut sa mergi la tricou acum ca efortul urcarii te incalzeste.Pe la ora 10 ajungem la intrarea in brana si facem dreapta parasind traseul marcat.Poteca e usor de dibuit,urmand fetele cu iarba pe o curba de nivel (mai mult sau mai putin).

                                               Brana Mare a Morarului - fata sudica

                 Mai facem si o mica pauza de dibuit vaile din Costila si pe la 11:15 suntem la baza Crestei Ascutite.Aceasta este foarte lata si nu necesita asigurare.O traversam fluierand si ne punem sa mancam ceva in saua unde iese brana Acelor (sau de sub Ace,cum i se mai spune).

 

                                                    Creasta Ascutita - traversare usoara

                                                       Privind in urma Creasta Ascutita

                 Dupa masa,urcam pana sus in zona in care ne echipam.Acul Mare este de fapt o creasta foarte ingusta si neuniforma (spre deosebire de Creasta Ascutita),pe alocuri latimea ei scazand la 30-40 de cm.Vremea e superba,perfecta pentru joaca noastra.Ajunsi asa repede sus, constatam ca suntem prima echipa ce intra in traversarea acelor,lucru ce ne bucura pentru ca nu ne dorim aglomeratie.

                Si ii dam drumul…Rocky e foarte bine dispus (oricum e mereu asa J ) si zice ca incepe el cap.Vom merge cap schimbat.Acul Mare prezinta putine probleme la parcurgerea lui,doar psihicul trebuie antrenat pentru a trece fara probleme deoarece si in stanga si in dreapta caderea pare infinita si cu deznodamant tragic.Trecand peste,e chiar frumos sa te uiti cum se casca cele doua prapastii verticale.Am numarat 4-5 pitoane pe prima lungime,si am mai pus 2 anouri dupa colturi de stanca.Pe a doua lungime care mi-a revenit mie,singura asigurare era aproape de regruparea de la final,un piton zdravan,intr-o zona care deja e foarte lata si comoda.Am regrupat la statia de rapel si l-am filat pe Rocky.Pana jos am facut 2 rapeluri,primul mai lung,cam 20m si apoi unul mai scurt pana jos in sa.Acest ac poate fi si descatarat,dar necesita mare atentie.Parca totusi mai bine pierzi timp facand 2 rapeluri sigure decat sa te incapatanezi sa descateri la liber.

                                                            Rocky in primul rapel

                                                                     Degetul Rosu

                Ajungem in fata Degetului Rosu.Acesta prezinta doua posibilitati de abordare. Catarare usoara prin stanga,dar mai expusa si abordarea directa pe fata sudica ce presupune sa tragi un pic de tine pentru a ajunge sus.Am preferat sa il abordam direct,aveam timp suficient si parea mai atractiv asa.In prima parte se urca pe o fata ce are prize bune si se ajunge la baza unui horn ce prezinta o fisura numai buna de mobile.Am folosit un friend in zonele care ni s-au parut mai urate; nu degeaba are denumirea asta,si-a jucat rolul de minune.Sunt si ceva pitoane in fisura care stau bine si le poti folosi cu incredere si apoi se urca pe o fata unde cel mai bine e sa ai papucei pentru ca prizele sunt mici,practic e greu pentru bocanci sa prinda acele muste.Pana la urma, mai greu decat credeam s-a lasat catarata si aceasta fata si am ajuns intr-o regrupare sub partea finala a acestui ac.De mentionat aici avantul si stapanirea de care a dat dovada Rocky trecand in partea finala care mie mi-a cam dat fiori si am renuntat la tentativa de a o duce cap…simteam cum nu tin bocancii pe prizele respective si nu ajungeam la urmatoare regrupare.Bravo Rocky,te-ai descurcat exemplar! De unde am regrupat poti sa urci sus pe ultima platforma prin doua hornuri,ambele usurele si foarte scurte.De sus totul se vedea super,soarele proiectand umbra acestui ac foarte fain peste padurea ruginie.Gasim si caietelul sub o stanca si ne punem pe iscalit numele noastre pe acesta si un scurt mesaj.Coborand 1m ne pregatim pentru rapeluri sa ajungem iar jos.Din 2 rapeluri scurte suntem la baza acului si plecam la liber sa ne urcam pe Degetul Prelungit care e usor de facut si foarte mic,fara probleme la urcare.De pe el se rapeleaza 3-4m,statia de rapel e facuta dupa un colt de stanca.

                                                Degetul Prelungit,Acul Crucii si Acul de Sus

                Urmeaza Acul Crucii despre care am auzit ca e foarte friabil si toate se misca pe el,descriere parca facuta sa te sperie,nicidecum conforma cu realitatea.singurul lucru care se misca acolo e crucea din varf,dar nu simti nevoia sa te agati de ea.De altfel nu-i un ac de care sa te sperii,parand vertical de jos descoperi ca e putin inclinat iar zona care se urmeaza la urcare prezinta trepte de iarba si prize bune pentru maini,iar in plus de asta sunt 3-4 pitoane si aici ce stau foarte bine si un colt de stanca bun de un anou in partea finala.Intrarea in el se face urcand o mica fisura in care am folosit iar micul nostru prieten si apoi se merge pe o cresta ingusta dar scurta in care singura asigurare se face de un mot de stanca si se ajunge la baza acului propriuzis unde este primul piton.Rocky primul,fara sa zaboveasca, ajunge cat ai clipi sus,apoi si eu imediat. Trebuie mentionat ca cel ce se duce cap nu are regrupare sus pe ac si il fileaza pe secund la mana.Exista posibilitatea sa cobori pe partea dinspre Acul de Sus catre statia de rapel si sa faci acolo regrupare,dar s-ar freca ingrozitor coarda, deci se recomanda ca secundul sa fie atent pe urcare sa nu creeze neplaceri. Cat timp cateri nici nu ai timp sa vezi prapastia ce se casca inspre V.Morarului ce pare ca un abis intunecat fata de zonele dinspre sud ce stralucesc sub razele soarelui.Sus pe varful acului este loc suficient pentru a zabovi.

                                                                Urcarea pe Acul Crucii

Ma opresc langa Rocky pentru o clipa,ma uit in jur si cobor spre statia de rapel.Trebuie coborat cu grija deoarece pe aceasta zona e un pic de pietris si poti aluneca.Nu prea e bine sa te tii de bolovanii care stau doar de decor acolo,mai bine iti vezi incet de descatarare.Ajunsi in locul de rapel ne e suficient un singur rapel,destul de scurt – 12m si suntem in saua de dinainte Acului de Sus.  

                                                    De acolo se rapeleaza de pe Acul Crucii

                Acul de Sus ar fi interesant de parcurs direct,in zona care e verticala,dar nu am vazut asigurari asa ca am l-am abordat usor pe stanga,unde se poate merge si la liber,cu atentie insa.Se catara o fata ce alterneaza iarba cu bolovanii pana se ajunge la perete,iar de aici (unde ai primul piton) se face stanga si se urca pe o branita in diagonala ce are multe trepte de iarba,practic te simti ca pe scari si daca ai probleme,exista si pitoane sa te asiguri,inca vreo 3.Am ajuns amandoi rapid pe ac si dupa o scurta privire inapoi spre ace i-am dat inainte pe creasta,care usor ingusta in prima portiune,ca apoi sa nu mai puna probleme deloc.

                                                  Urcare pe Acul de Sus nu pune probleme

                In scurt timp ne-am oprit intr-o sa unde ne-am scos echipamentul si l-am ascuns frumos in rucsaci si ne-am indreptat spre V.Cerbului unde am intersectat traseul ce duce la vf.Omul si am coborat val vartej spre Poiana Costilei si apoi spre Busteni.In drum ne-am oprit in caldare si ne-am mai uitat inca o data spre ace care erau luminate de soare de parca cineva pusese un reflector  pe scena pentru o reprezentatie de gala.Chiar asa a fost,acele ne-au oferit cadrul perfect pentru ziua de duminica si cu siguranta ne-au facut sa ne simtim extraordinar, incarcandu-ne cu energie mentala pentru o saptamana de stat departe de muntele nostru drag,la poalele caruia am crescut si care ne ajuta in fiecare zi sa ne autodepasim,sa descoperim noi calitati, sa intelegem ce inseamna cuvantul echipa … sa fim oameni pentru ca din pacate prea putini mai stiu ce inseamna asta, iar la noi natura parca este batjocorita in ultimul hal de cei care nu vad decat bunastarea proprie ca pe telul suprem al vietii.
             Mai multe poze pe picasa :).

Creasta Picaturii

Data : 06 octombrie 2012

Traseu: Creasta Picaturii- 3 A

Ce-am avut la noi? Pentru fiecare echipa :

- 1 corzi 

-10 bucle

-vreo 4-5 anouri

-4carabe cu filet 

-hamuri,casti,dispozitive de filat

Planuisem pentru weekendul trecut sa mergem cu Rocky si Patricia in Fagaras. Vremea ciudata,lenea si altele ne-au facut sa alegem tot Bucegii.  Si cum un plan vechi era sa facem intr-un weekend  Creasta Picaturii si Acele Morarului, zis si facut.

Mai mult zis si mai putin facut, joi seara mai imprumutam o casca,un reverso, imi cumpar si eu (in sfarsit) ham,iar vineri ramanea sa ia Tavi coarda si restul de la Adi. Acesta uita sa ne dea un  reverso asa ca vineri in tren constatam bucurosi ca avem 3 dispozitive de filat pt 4 persoane. Rezolvam problema, iar sambata dimineata o asteptam pe Patricia in Busteni.

Intalnirea ….la 9.30 pe partie (a se citi 9.45 sau mai tarziu) . Plecam lenesi si somnorosi spre Seaca Caraimanului, o traversam si cam in 5 minute observam ca poteca,destul de clara pana aici, se pierde, semn ca trebuie sa facem stanga si sa incepem sa urcam. Panta e destul de inclinata.

Dupa inca vreo 5-10 minute ajungem la baza unui bolovan mare si facem dreapta,traversam valcelul Picaturii. Il traversam doar pentru ca ar fi mai greu de urcat prin el. O sa mergem practic paralel cu el, pe dreapta, pana cand se vede o poteca destul de clara care face stanga si intra din nou in el.  

Valcelul Picaturii 

  Si urcam pana dam de pitonul rosu. Celebrul piton rosu.

Pentru mine incep temerile…incaltarile aluneca pe frunzele ude, apoi aluneca si pe stanca,imi aduc aminte ca-s putin cam mari si nu pot prinde orice prize,dar….fie ce-o fi,de plecat am plecat,de intors nu ne intoarcem J

La pitonul rosu intram pe o branita ce traverseaza dreapta. Decidem ca e mai sigur sa punem o balustrada.  Baietii intind coarda,iar eu si Patricia,ca fetele,traversam linistite Multumiiiim.

Brana pe care se intra 

A2a balustrada

Am mai pus inca 2 balustrade,dar care s-au dovedit a fi pierdere de timp. Daca  prima portiune era o zona expusa,urmatoarele au fost poteci late,printre jnepeni.

Si asa,ajungem sa ne impartim  in echipe si sa ne legam in coarda abia pe la 12.45. Tarziu,dupa cum aveam sa observam.

Tavi pleaca primul,traverseaza o zona expusa,iar apoi merge din nou printre zade.  Se dusese departe,dupa colt si nu auzeam nimic din ce-mi spunea. Alpinismul….sport in care se urla. Ne intelegem intr-un final ca a regrupat si vin si eu,apoi urmeaza Rocky si Patricia.  Urcam apoi printre zade si jnepeni printr-un mic valcel care face dreapta si iese la baza peretelui.

Aici ne reintalnim cu Rocky si Patricia.

Filam,filam. 

. Urmeaza o portiune cu pragulete de iarba si un horn inguuuuust unde m am chinuit sa agat bucla pe ham pentru  ca nu-mi incapea fundul si nici cum sa-l scot din fisura nu aveam. Asta e,la oameni grasi,probleme mari.  Dar cel putin am trecut consolata de ideea ca nici ceilalti 3  n-au avut “zile” mai usoare :P .

La finalul acestei  lungimi suntem sub varful Picaturii. 

Fereastra Picaturii

Vedere din Fereastra Picaturii 

Tentativa de filmare soldata cu moartea prematura a bateriei

Mai urcam 4-5m neasigurati(panta lina) si in facem o pauza de masa pe varf .(Am uitat sa spun? Muream de foameeeeeeee).

Ne uitam la ceas…..3. Ups,cam tarziu,domne’.Ne-am fi miscat ok fara ultimele 2 balustrade,dar…mai bine mai sigur decat mai repede si prost.  Mancam,admiram peisajul,ne minunam de urcarea pe Strunga. De aici pare ciudata,aproape verticala si fara pitoane. Ciudata nu e,verticala nici vorba,numai pitoane nu are. Dar are jnepeni…muuuuulti jnepeni…si zade :P. 

Urcarea pe Strunga,vedere din ultimul rapel

                                              Valcelul Mortului si Hornurile Vaii Seci 

Strangem masa,strangem coarda lui Tavi dupa ce decidem ca-i prea scurta pentru cazul in care am putea unii 2 din cele 3 rapeluri pana in Strunga Marelui V. Si incepem sa rapelam. Unii mai cu elan,altii mai cu teama.

 Eu rapeland

 Patricia 

 Tavi

Tavi si peretele Vaii Albe

Ei si….rapelurile nu le-am unit pentru ca Rocky nu a reusit sa vada capatul corzi la niciunul dintre ele. Asadar…facem pana in Strunga 3 rapeluri.Ultimul rapel este destul de scurt…in jur de 10 m.  

Incepe sa-mi placa rapelul…traumele primului si ultimului meu rapel incep sa dispara.Parca nu-i chiar asa rau cand sus e un piton si nu un brad zburator 

La finalul celor 3 rapeluri este 3.45. Sa ne retragem? Sa continuam si sa coboram pe intuneric? Il sunam pe Bubu care ne spune ca Albisoara Marelui V,cea pe care ne puteam retrage,  nu are pitoane la fiecare saritoare ,ar trebui sa facem un rapel,apoi o traversare si sa intram in Albisoara Turnuri,care de asemenea nu are peste tot pitoane si …Suna prea complicat, urcarea cea fioroasa pe Strunga nu mai pare asa rea,deci continuam 

Urcarea a fost asa de “grea” incat am mers concomitent asigurand la zade si jnepeni. Aici cel mai probabil am pierdut 2 bucle,uitate prin cine stie ce jneapan. Teoretic se vede poteca,dar noi am pierdut-o la un moment dat si am luat-o de-a dreptul prin jnepeni. Da,daaaaa,zgarieturi,julituri,injuraturi….

Ajungem sus,pe Strunga si mai facem inca un rapel,lung,fain, cu multe diedre. Gata,asta a fost ultimul rapel pentru azi.

Mai urcam tot concomitent o fatza  destul de usurica,dar cu exceptia unei portiuni care ne-a cam dat emotii(portiune pe care nu am mai mers concomitent) 

In fundal Vf. Picaturii, Vf. Strunga si Turnurile care se ocolesc

 Zona are un singur piton, la baza si, desi de jos pare usoara, cand ajungi acolo prizele se ascund care pe unde apuca. Ne-am legat cu totii in coarda, filandu-ne unul pe altul. Rocky pe Patricia, apoi pe mine,  eu pe Tavi si…intr-un fel sau altul am ajuns cu totii in zone mai prietenoase.

De aici mai este destul de putin pana la Tunel. Se traverseaza putin dreapta,pentru a ne intoarce apoi spre stanga pana la intrarea in tunel.

 Traverseu 

 In tunel

Tot in tunel

Ceasul…nu mai stiu cat era. Tarziu oricum.Tunelul e chiar interesant,se urca vertical aproape 7-8m la ramonaj si e foarte usurel.Noi ne-am distrat pe el la frontal,ca deja afara era noapte. Rocky urca primul,apoi ne chinuim o vreme sa tragem rucsacii, mai pierdem si un cosulet si pana la urma urc si eu.

Cand am iesit sus privelistea m-a lasat fara glas. Era intuneric deja,iar Busteniul se vedea incredibil. Era perfect senin,in oras lumini aprinse…..iiiincredibil. Urca si Patricia,apoi Tavi si hotaram ca oricum e intuneric,oricum nu mai ajungem la o ora normala in Busteni asa ca sa ne bucuram de peisaj. 

Mancam un mar, si plecam. Mai e de urcat de aici o mica portiune deloc dificila si apoi se largeste,intram intr-un valcel laaaaarg si dupa vreo 20 minute ajungem la Cruce.

La Cruce mancam IAR,muream de foame bineinteles   sunam parinti,desigur, speriati ca se facuse tarziu si noi nu mai apaream.

Retragerea am facut-o pe Jepii Mici. Am mai facut cam jumatate de ora pana la Cabana Caraiman si de acolo….eheeeee….de acolo incepem sa fluieram. In vale era o bezna perfecta. Cerul….seniiiiin,senin. Superb. Numai 2 ochi ca 2 stele sa nu fie pe poteca.

Speriem niste capre negre, si coboram,si coboram…..Fluierand,normal. Ajungem in jur de 23.45 in Busteni,impartim echipamentul si plecam ruuupti spre case.

Concluzia? O zi superba,primul traseu de alpinism pentru mine,primul si cu siguranta nu ultimul.  Frumoasa taaare zona,peisajul,traseu usurel.Ce sa mai,fain,fain,faaaaain,mai vreau.

Frica de rapel? Nu mai avem,s-a vandut si ultima Picatura :P .

Aaaa,ziceam la inceput ceva de Acele Morarului?  Duminica, Acele s-au facut gratar si noi ne-am ales cu stomacul plin si muuult somn.

Claudia si Tavi 

Creasta Balaurului

Dupa o saptamana in care am urmarit in fiecare zi prognozele meteo, minunandu-ne de temperaturile anuntate ( -13 grade la Vf. Omu) si in care ne-am gandit daca sa mergem in Bucegi sau prin ceva mai calduroasa tara vecina,ne hotaram, convinsi de bataturile lui Tavi marca “Ciucas Trail Running”,  sa plecam la Busteni.

            Cand ajungem aflam ca  de plouat nu a plouat chiar ca in prognoze,de frig nu a fost asa frig  J ,doar ceva zapada se zarea pe Nord.

            Ne trezim tarziu sambata dimineata , mancam si ne hotaram sa mergem la plimbare pe spinarea Balaurului. Eu imi doream de ceva vreme sa merg, iar vremea era superba,senin si caldut. J Peeerfect.    Il  sunam si pe Pintec, tragem putin de el sa vina cu noi,dar se scuza promitand sa ne duca pana la Gura Diham cu masina.

            Zis si facut,ca niste lenesi ce suntem, pe la 10.30 plecam de la Gura Diham. Pe drumul spre Poiana Izvoarelor eram doar noi.Probabil lumea s-a speriat de ploi si friguri si a ramas acasa. Ah….si ce rau ne parea J

 In padure era liniste,pasarelele inca mai cantau, nesperiate de frigul din zilele trecute, iar noi am mers pana la cabana vorbind despre bietii ursi vanati zilele astea pentru ca au “rabie”,dar asta-i alt subiect.

Am ajuns la Poiana Izvoarelor destul de repede, am iesit la soare,un soare parca de primavara care te imbia sa lenevesti ,dar …..desi amandoi ne gandeam ce bine ar fi fost sa stam intinsi, am trecut fara niciun popas. 

La Pichetul Rosu

De la Pichetul Rosu,poteca ne aduce aminte ca muntele-i munte si lenesii sa stea acasa,trezindu-ne din visare  cu inca un urcus J Cand ne-am dezmeticit mai bine eram deja in Valea Morarului.

Imi povestise Tavi ca intrarea in Valea Morarului este “ la copacul crescut pe stanca”  si ma pun pe cautat in stanga,nimic,in dreapta,nimic…... Uite-l ca nu-I,el vorbea despre vale,eu ma gandeam la balaur .
 Deci intrarea in creasta Balaurului  este in prima poiana din vale. Aici am inceput sa ne dam sufletele in urcarea pe spinarea fiarei din basme.  Si am urcat,si am tot urcat pret de vreo jumatate de ora. Aici se despart 3 fire,iar noi o vom lua pe cel mai din stanga..  Inca o jumatate de ora urcam ….si ne batem cu urzicile,intrebandu-ne retoric daca ele urzica toata viata lor. Ne urzicam bine si iata-ne sus.

 Vedere din Saua " La Balaur" 

Mai avem putin pana in creasta

Soare….cantec de pasarele…nu rezistam tentatiei si facem o pauza,mancam o ciocolata si ne uitam la echipele care intrau in Acele Morarului. Tarziu,domne, tarziu, era deja ora 1,dar tare ne-ar fi placut si noua sa fim pe acolo. Asta era si planul nostru pt weekend,dar ne a speriat vremea si am ales plimbarea. Le-am fi facut noi si ceva poze (mai tarziu am aflat ca era pe acolo si Dorian) ,dar lasasem aparatul acasa.

Acele Morarului

 

La intrarea in creasta

Ne continuam drumul,ma minunez la fiecare pas de cat de frumos e peisajul, ma bucur de traseu ca un copil mic, in timp ce Tavi se joaca  arunca cu zapada dupa mine .   Cu bulgari mici la inceput,iar cand vede ca nu reactionez trece la arme cu adevarat albe.

 Nici nu ne dam seama cand trece timpul si ne apropiem de finalul crestei.

 Vedere spre Varful Omu

            Trecem si prin zona care a ars anul trecut. Aici inca mai miroase a ars,iar pamantul pare pufos, parca apa urmeaza sa-l spele pe tot . Desi in rest erau portiuni cu zapada,imi dau seama ca acolo nu era deloc. Oare de ce?

Era deja ora 3. Facem o pauza de masa,  mancam repede 2 sandvishuri  si auzim stratul subtire de gheata cum incepe sa cedeze sub caldura soarelui.

Cand ajungem in saus Bucsoiului, gasim zapada pe care probabil au masurat-o cei de la stiri cand anuntau cu maaare valva ca are 50 cm la Omu.

In Saua Bucsoiului

  Apoi stratul scade,dispare pe alocuri si incepem coborarea spre Prepeleac. 

 Ma omoara bocancii si-mi promit sa nu-i mai port vreodata,ne intalnim cu cateva grupuri care urcau catre Omu ,iar noi ne continuam drumul fara sa scapam din ochi poiana de la Prepeleac.  Putin mai sus de intrarea in traseul de Malaiesti scoatem un sac de gunoi din rucsac si incepem sa adunam.

Si adunam,si adunam pana umplem un sac. Il scoatem si pe al doilea,ca sa fie cate unul de fiecare,sa fie egalitate. Refac in minte traseul de la Maraton 7500,incep sa-mi imaginez cam unde au fost CP urile dupa paharele aruncate care mai de care mai departe in “ prapastie”. Le adunam si pana la urma se umple si al doilea sac. La Poiana Izvoarelor ne propunem sa ne oprim, dar pe Tavi nu-l lasa inima si mai umple un sac.

Ajungem la Gura Diham pe la ora 7,ne bucuram sa scapam de saci (or fi fost ei plini cu sticle,dar erau nitel grei)  si o luam la pas pe drum spre casa. Locatarii de vara ai Vaii Cerubului au cam disparut,parca nu mai e asa mult fum de gratare acum J.

La prima masina care trece imi incerc norocul si fac stopul,iar oamenii (o familie din DB) ne iau si incepem sa stam de vorba:  de unde venim,ce am facut. Si asa trece repede drumul (ce biiine ca n am mers pe jos,bocancii planuiau sa ma ucida cu sange rece)

A fost o zi in care ne-am simtit foarte bine ,ne-am bucurat de peisaj si desi ne asteptam la frig si ninsoare, am prins si cateva momente de lenevit la soare J

Claudia 
PS : Deoarece noi nu am avut aparatul foto la noi,pozele sunt dintr-o tura anterioara a lui Tavi.