Acele Morarului

Data: 27.07.2013

Echipa: Eu si Tavi

Echipament: Coarda 50m, 10 bucle(din care am folosit vreo 7), 3 aneauri cu caraba, reverso

                Intorsi din tura pe Grossglockner  cu mare pofta de catarat si cu gandul la Matterhorn ne antrenam prin Bucegi. Pentru weekendul acesta planuiam Creasta Costila-Galbinele,dar nefiind siguri ca ne ajunge coarda de 50m,ne reorientam spre Acele Morarului.

                Mai incercasem sa parcurgem traseul,dar am ajuns prea tarziu la Acul Mare.  Acum insa,plecam devreme. La 8.15 plecam de la Caminul Alpin pe poteca ce duce in Poiana Costilei-Valea Cerbului. Pe traseu intalnim doar cateva persoane care culegeau ceva, in rest suntem doar noi doi in padure, e liniste si frumos. Nici cald nici racoare,dar cam bate vantul.

                Dupa aproximativ 45min ajungem in Poiana Costilei si intram in Valea Cerbului. La intrarea pe Brana Mare a Morarului observam ca nu suntem asa singuri precum credeam- un grup de 6 persoane urca spre acelasi traseu ca si noi.

                Desi mi-e cam foame, ar fi mai bine sa ajungem primii sus, asa ca urcam continuu si reusim pana la urma sa depasim grupul. N-am urmarit poteca obisnuita, ci am urcat drept in sus pana la baza Crestei Ascutite.

                Parcurgem Creasta Ascutita fara probleme, urcam fata cu iarba care ne duce pe Acul Mare si sus facem pauza de masa. Cei 6 inca nu se vedeau asa ca ne-am permis sa ne odihnim putin aici. Mancam, infruntam frica fata-n-fata cu Acul Mare si ne bucuram de peisaj. Ceata avusese cateva tentative timide sa apara,dar a renuntat pana la urma.

                Chiar la intrarea pe ac, in stanga bolovanului mare este un piton unde asiguram. Tavi pleaca primul. Ma asteptam la ceva greu,desi toata lumea imi spunea ca acele sunt usurele.  Nici nu pleaca Tavi bine ca cei 50m de coarda se termina si regrupeaza. Incearca sa-mi faca o poza,dar bateriile din aparat refuza sa coopereze. Ajung langa el si incercam sa schimbam bateriile-ghinion,nici acestea nu merg. Oook,ne multumim cu telefonul. Tavi pleaca mai departe si in curand terminam Acul Mare si ingust,care e foarte simpatic si prietenos.

                Incepem coborarea facand rapel.

                  La al doilea rapel lui Tavi nu ii ajunge coarda, improvizeaza,se desface din coarda si descatara vreo 2m. Eu nu prea am chef de experiente tari,asa ca voi face 3 rapeluri. Cea de-a treia statie de rapel este in stanga,pe varful unei crestute. 

 Al doilea rapel de pe Acul Mare

Al treilea rapel de pe Acul Mare

                 Ajung jos si incepem sa urcam spre Degetul Rosu.

                Urcam initial pe fete cu iarba, usurele, pana la aproximativ 6-7m sub varful acului. Ni s-a parut foarte usor (de altfel,nici nu exista pitoane in acea zona). 

                Urcarea pe Degetul Rosu continua prin 2 hornulete destul de usoare. Cel mai simplu ar fi fost sa lasam rucsacii jos,oricum am facut rapel in acelasi loc,dar pur si simplu am uitat sa-l scot din spate cand am plecat. Pe cei cativa metri exista 1-2 pitoane,iar sus exista de asemea un piton,cam dupa coltul haului,dar exista : ).           

                Scriu cateva cuvinte in caietelul din borcan,imi doream de multi ani sa ajung pe aici si in sfarsit am ajuns.  

 Privire spre Babele-Valea Cerbului

 Rapelul de pe Degetul Rosu

                Peisajul e minunat, mi-ar placea candva sa fac un bivuac in zona asta.

                Urmeaza Acul Crucii. Nu mai urcam Degetul Prelungit. Acul Crucii, despre care toata lumea spune ca este friabil si urat mi s-a parut cel mai usor. Ca sa regrupam direct in statia de rapel, Tavi urca aprox. 4m printr-o fisura,apoi vin si eu langa el si il filez mai departe. Urca usor,pe praguri de iarba, asigurari sunt mult mai multe decat ne asteptam- vreo 4 pitoane. Am mai pus si un aneau dupa un colt de stanca. Urc si eu si Tavi ma roaga sa consolidez putin crucea, drept pentru care mai pun cativa bolovani la baza ei si plec.  Descatar pana in statia de rapel. Aici nu e niciun piton,desi e interesant de coborat. Ajunsi in statia de rapel ne uitam la ceas. Facusem 2 ore 45 min.

 Coborare de pe Acul Crucii

                Nu ne grabim prea tare,ar fi pacat sa facem vreo boacana chiar acum la final.Ne bucuram de peisaj.  Acul de sus este usor,se urca pe o branita prin stanga lui. Exista si vreo 4-5 pitoane in portiunea de sus,iar in saua de la final  exista inca un piton unde Tavi regrupeaza si ajung si eu langa el.

                De aici e usor pana la Omu.  Ne oprim, mancam ceva si ne uitam la grupul de 6 persoane care acum urca pe Acul Crucii. 

                La Omu  multa lume venita la plimbare. Bem un ceai si ne intalnim cu Tish si tatal lui care urcasera dinspre Bran.

                Desi voiam sa coboram pe la Malaiesti, ne hotaram totusi la Valea Cerbului dupa ce stam vreo 2 ore la povesti cu Tish. Ajungem in Busteni pe lumina, super-incantati de traseul de azi.